“Viata mi s a schimbat radical. Am fost jurist 13 ani, dar anul trecut, in iunie, am avut curajul si m-am rupt de sistem. Asa am ajuns sa infiintez firma Atelier Pam Pam.”

Publicat pe

B: Spune-ne 3 motive pentru care cumperi produse handmade

Sunt facute cu drag, sunt facute pentru mine, sunt lucruri valoroase, deosebite, care dureaza. Lucruri de care te atasezi. Un lucru handmade are valoare, vine la pachet cu gandurile bune ale persoanei care l-a creat si iti transmite o stare de bine.

Textul integral al primului interviu il gasiti aici

Muah Muah

Promit ca o sa incep sa prezint intensiv Atelierul aici!

Reclame

Dreamcatcher (Prinzatoare de vise)

Publicat pe

*Informatiile cu privire la comenzi le gasiti aici. Dreamcatcher-ul sau prinzatorul de vise este unul dintre cele mai fascinante obiecte traditionale ale nativilor americani (indienilor). Dar ce es…

Source: Dreamcatcher (Prinzatoare de vise)

Christmas Magic – 12 ideas for ornaments

Publicat pe

What is a Christmas Tree without decorations? I thought to bring together several types of Christmas tree decorations to make it easier for you to make a purchase 🙂 These decorations are lovely, t…

Source: Christmas Magic – 12 ideas for ornaments

Trauma Gulașului

Publicat pe Actualizat pe

Cum toata lumea are diverse traume, și eu am una (ma rog, azi i-a venit rândul ăsteia), gulașul!

De unde provine trauma? Păi din Ungaria, de unde să vină! Într-una din excursiile la Budapesta, unde m-am trezit să mănânc gulaș, ca orice turist care se respectă, în Bastionul Pescarilor, ofc! Tragedia provine din foamea mea dusă la extrem și dimensiunea ceștii în care mi-a fost adus gulașul! Cât ceașca mea de cafea, pe care mi-o reumplu de vreo 2 ori dimineața! Chiar nu-mi mai amintesc dacă a fost bun ori nu… norocul meu a fost că seara am avut croaziera pe Dunăre, aceea de 25 de euro, în timpul căreia mămânci cât poți (a se citi de crăpi) și nu vezi nimic din obiectivele pe care ar trebui să le vezi. N.N. am repetat croaziera, dar nu cea de 25 euro, din motive lesne de înțeles.

În ultima zi de ședere, am zis să-i mai dau o șansă. Am poposit la un restaurant din zona unde eram cazată și, am comandat, evident, gulaș. Chelnerul s-a întors și m-a întrebat dacă supă sau mâncare!  Eu: AMBELE! Și în  gândul meu „s-o crezi tu, fraiere, că mă mai înțep și tura asta!!!„ A plecat cam nedumerit dar zâmbind (claaar s-a vazut pe fața mea mai mult decât pot scrie aici)!

Foame îmi era și în momentul ăla, dar când l-am vazut venind cu ditamai CEAUNUL de gulaș, am înlemnit! El, zââââââmbiiiind: nu uitați că mai aveți și GULAȘ MÂNCARE!!!

WTF!!! Băiete, nu-ți bate joc de mine, zău! cam cât crezi că pot sa mănânc (pe vremea aia eram și silfidă…) ??? Nu mai știu ce a urmat, cert e că mi-a adus și mâncarea (eram curioasă să o gust :)) ) și cu toții ne-am veselit! Și voila cum am mâncat eu triplu la jumătate de preț de ceașcă!

De atunci au trecut mulți ani, am tot încercat să-mi tratez trauma cu diverse rețete de pe sf. gooagăl, dar n-a mers! Când le vedeam începând cu rântaș, muream!

Aseara am avut ideea revelatoare! Pus anunț pe facebook, către unguroaicele mele dragi din listă, să-mi dea o rețetă autentică și, a funcționat! Am primit 2! Azi am testat-o pe prima, primită de la doamna Zsofia de la Sophies`s Stuff Handmade, pe care o reproduc aici, așa cum ne-a trimis-o (ne-a pentru că doar cuvântul gulaș a trezit ori foame ori pofte și s-au mai arătat doritoare), fără cantități și gramaje amețitoare, așa cum îmi place mie.

No, hai sa va zic: deci avem nevoie de: carne de vita, zarzavat pentru supa (morcovi, partunjel, telina, etc…), 2-3 cartofi, boia de ardei, chimen (obligatoriu) si ardei iute (daca doriti). Daca doriti sa putneti si galuscute, atunci ne mai trebuie 1-2 oua si faina.
Mentionez ca asta va fi o supa de gulas, dar se consuma fara felul doi, pentru ca e consistenta. Deci nu ne zgarcim nici cu carnea, nici cu zarzavatul…  
Carnea o taiam cubulete, o calim putin, adaugam boia de ardei si putina apa si o mai tot fierbem asa, completand apa, sa nu se arda. Zarzavatul si cartofii ii curatam, ii taiem (cum dorim…) si, cand carnea este pe jumatate fiarta le adaugam si pe ele. Puteti pune si ardei iute, dar se poate si fara. Completam cu multa apa, sare si alte condimente (delicat, cub pentru supa, ce doriti..:)) si le fierbem pana sunt toate moi… 😀
Facem un fel de ceai cu mult chimen si il strecuram in supa.
Cine doreste galuscute (asa e original 🙂 ): amestecam 1-2 oua cu putina sare si 3-4 linguri de faina, compozitia trebuie sa fie moale, dar sa nu curga. Cam ca aluatul de la clatite. Cu lingurita punem galuscutele (mici-mici) in supa fierbinte.
Gata. Sper ca ati inteles ceva… Daca aveti intrebari, sunt in zona 🙂 Pofta buna!

Data viitoare o încerc și pe a Danielei, că prea sună bine ingredientele!

Mulțumiiiiim, doamna Zsofia! Mi-am tratat (și o să mi-o mai tratez v-o 2-3 zile, că am făcut muuult) trauma!

P.S. fără poze, pentru că nu s-ar ridica la înălțimea gustului…

 

Povestea struțului

Publicat pe

Povestea struțului ar putea fi umbrită, puțin, de povestea ghebei de ieri, pe care ați savurat-o pe Facebook, daaaar, sa începem!

Am primit spre testare de la Buzzstore  un pachet cu carne de STRUȚ de la Gourmet de Strut . Toate bune și frumoase, zuza a fost încântată de geanta termică în care a sosit, geantă pe care și-a însușit-o spre a căra diverse.

Prima dată am testat hamburgherii. Nimic deosebit ca gust, ca să zic așa, in sensul că ori n-am mai mâncat eu de mult pe la fast-food, ori chiar mi-a ieșit un hamburgher autentic caci  tare bun a fost!14958630_723403731147135_1281239648_n

Azi a fost rândul fripturii, friptură pe care am marinat-o, am fript-o și am copt-o în cuptor și a ieșit asta

 

Despre gust, numai de bine! Dacă vă place carnea de vită, imposibil să nu vă placă și carnea de struț. Despre beneficii vă puteți informa singuri pe Gourmet de Strut eu nu pot să vă spun decât că voi lua în calcul introducerea ei pe lista de cumpărături!

P.S. rețeta: am marinat carnea în sos de rodie si suc de lime împreună cu foi de dafin, cimbru (nu pot fără cimbru), coriandru, ienibahar, piper roșu, verde, negru și usturoi. 24 ore! Am rumenit-o putin în grillul de teflon apoi am zburat-o în cuptor cu sirop de rodie, ulei de soia, piper mozaic, cimbru și cam-ce-am-mai-avut-la-îndemână. Cartofii roșii îi luasem pentru decor dar s-au dovedit a fi la fix ca să echilibreze gustul acrișor de la sucul de rodie. Muștarul de Dijon era tot pentru decor, ca și busuiocul. Doar busuiocul a rămas pe farfurie. Enjoy!

Cum am cusut -III-Pam Pam

Publicat pe Actualizat pe

Odată cu nașterea Ioanei s-a nascut și spiritul meu antreprenorial și creativ. Un concediu de 11 luni (intrată în sistem la 4-5 ani…), un copil care pe la 7 luni a început sa tacă, adică sa nu mai plângă TOATA ZIUA trezește în multe din noi o plictiseală creativă. M -am apucat de facut flori de pus în cap. Ce să vezi? Netul plin de flori. M-am apucat, împreună cu Irina (mama geamanului Ioanei – nascuți în aceeași zi, deci gemeni) de făcut globuri textile (era început de decembrie). Primele globuri le-am făcut dintr-o pătură roșie de la Ikea, fleece or smth. Inimi, mănuși, cizme, toate cusute normal, cu mâna și umplute cu puf dintr-o pernă!globuri

Ea mai executase și nişte reni din fetru (avea fetru că făcuse cât era gravidă niște bijuterii mișto. Io habar n-aveam ce-i ăla). Și am făcut, o prietenă de-a ei ne-a dat și comandă, mare!!! pe care, evident, ne-am dat seama ca nu avem cum să o onorăm pentru că nu se mai găsea fetru pe nicăieri și nici pătura nu mai era mare. Așa că am zis pas la comandă.

Pe la mijlocul lui decembrie, am făcut un troc cu mama, via Moș Craciun. Ea sa primească cea mai supersonică hotă de bucătărie ever, eu sa primesc mașina de cusut ELECTRICĂ! Știam și de care: primisem niște pliante când îmi cumpărasem foarfeca de „surfilat„ … So, net research, gasesc, sun și cer o anumită marcă. Acea marcă nu era pe stoc, dura 2 săptămâni să vină (nașpa, Moș Crăciun e cam…punctual). Domnul de la capătul firului mă întreabă de ce vreau acea marcă, că este și mai scumpă și vine și mai greu. Răspuns: îmi place cum sună! Domnul:cum sună ce? Numele! cum ce? Și s-a pornit omul să-mi explice, să-mi jure, că cea pe care vroia să mi-o vândă are calități mai bune decât cea care „sună bine„. Eu, nerăbdătoare, am acceptat (oricum îmi promisese ca dacă în 10 zile nu mă împrietenesc cu ea mi-o primește înapoi și îmi dă „soneria„).

A venit Moș Crăciun, am tras câteva linii, de împrietenire și am cazat mașinuța…pe șifonier, în așteptarea zilelor propice cusutului… Până atunci căutam….materiale! Și, peste cine am dat prima dată? peste Fabrix !

Aduceți-vă aminte, sigur ați văzut, un cățel cum se uită la cineva care mănâncă orice! Dap, asta-i imaginea mea în fața materialelor de la ei. Am umplut coșuri întregi, care costau cam cât indemnizația mea, le-am șters și le-am umplut iar de enșpe mii de ori. N-am avut curaj să dau comandă! N-am avut și pace! Cum să stric asemenea materiale? No way!

Prin martie (omg, decembrie-martie a stat liniștită mașinuța), la un targ Babyexpo, fix și Fabrix cu stand. Noroc că sensul de vizitare al târgului era unul circular, deci am putut de multe ori să trec să trag un ochi, la început, apoi am evoluat: am pipăit, am mirosit BUMBACUL! Un lucru era cert: era altceva decât știam eu! Era plin de stil, eleganță, rafinament, valoare (ofc, 43 lei metrul) și cu ăsta nu te joci… Dana, prietena cu care eram la târg, fix așa mi a zis (cred că amețise puțin): Da` ia odată un metru, să te potolești! Fă câte o pereche de pantaloni pentru fete! Ce dacă-l strici, nu moare nimeni! și am luat un metru, de finet, roșu și frumos!

1621783_1468250390058580_61256588_n

Apoi ați vrut și voi, cele care ați văzut șalvarii și ați vrut și voi!

Așa am început Pam Pam 🙂 . Cum a continuat și, mai ales, cum a evoluat, pe curând 🙂

Cum am cusut -II-

Publicat pe Actualizat pe

Ileana și-a început treaba odată cu încadrarea mea în câmpul muncii. Tot o idee de-a Gloriei (vecina și meditatoarea mea la istorie – tot blocul făcuse meditații cu ea, nu dădea bine să nu fac și eu). După stresul bacalaureatului (singurul stres, pe vremea aia, era căldura de afară…) și proaspătă studentă la drept, (la ff, că visam să ma integrez în câmpul muncii ca să îmi plătesc singură studiile, la privat, ca era la modă) s-au gandit, Gloria, și mama, să-mi găsească și serviciu. Așa am fost anunțată, într-o seară de august, când veneam…de afară, că de mâine am serviciu: supraveghetor la un muzeu! Woow, super tare, mi am zis. N a fost așa deloc, ma plictiseam îngrozitor 8 ore pe zi stând DEGEABA! Citește omul, dar cat??? Noroc cu colegele, mai o croșetă, mai un puloveraș…noțiuni de bază aveam, din vacanțele de vară de la țară. Așa că am pus-o și pe Ileana la treaba.

Aveam liber lunea și marțea, deci zile pline de cusut, materiale luam de la celebrul magazin Victoria, de la casa de modă Venus, și de la înca vre-o două magazine de pe calea Victoriei. Noțiunile de bază mi le-a explicat Vera, de la care am și foarfeca profesională pe cere o folosesc și acum. Ea era o croitoreasa experimentată, cădeam pe masa ei sa-mi facă cine știe ce costume mișto, rochii, etc. Femeia, na, avea copil, nu prea avea timp (nu înțelegeam de ce), așa că tot Ileana mă ajuta cel mai mult. Am cusut bumbac, voal (proastă alegere), lycra, material buclat, bumbac elastic… Am greșit mult, am aruncat mult, dar…

Și mi-am făcut multe haine, multe. Din când în când, aveam obiceiul să strângem lucrurile care nu (prea) ne mai foloseau și să le trimitem la țară, lucruri pe care le împărțea mamaia la diverși, până mi a venit ideea să fac preșuri. Mamaia, cu altă idee, să nu punem decât fâșii colorate, fără alb (bună idee). Am căutat vreo 4 (patru) ani pe cineva posesor de război și dispus să-mi facă preșurile… că nu mai țese nimeni, toți iau covoare persane de la turci… Intr-un final, s-a îndurat cineva și mi a facut preșurile (mama cumnatei mele, vazând că acel cineva întinde pe garduri materialele pentru preșuri, a exclamat: cine-i nebuna care mai face preșuri în ziua de azi? Raspuns: pai…. sora lu` gineri-tu J) ). Și acum descopăr în ele rochia albastră de voal, costumul corai din material supraelastic (bleah) făcut înainte de un Paști… și cu care m-am dus la Înviere cu fusta fără betelie!

Ileana și-a încetat treaba când am descoperit călătoriile în străinătate și, implicit, magazinele cu haine de acolo, dar, mai ales REDUCERILE! Tone, dar tone de haine au cărat bagajele mele! Am fost în stare să mă duc la Viena o zi pentru shopping! Am plecat cu o prietenă cu avionul la 7.40 și ne am întors seara, pe la 9-10. Mama a știut că am fost într-o deplasare la Iași, cu trenul.

Cam aici s-a încheiat aventura Ilenei. A plecat acasa la ea, la CA Rosetti, în perfectă stare de funcționare (fără șurubelnița mică și fără un mosorel, pe care le-am oprit, just in case :D).

Acum tronează în camera din mijloc a casei bunicilor mei, casă în care am petrecut cele mai mișto vacanțe și momente! Acolo imi gaseam liniștea și, 3 luni pe an, uitam ce-i ăla București. Trăiam copilărie de copil fericit!